Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Alt lucru despre britanici. Sunt multe lucruri; poate că am uitat multe. Ceva ce îmi amintesc vă voi spune, apropo, fiindcă vorbim despre Anglia. Unul dintre vecini mi-a arătat chiar cum să spăl hainele. A spus că hainele pe care le speli după o zi sau câteva zile se spală mai repede și mai ușor decât atunci când le porți prea mult, pentru că petele și transpirația, grăsimea corpului vor rămâne pe guler și toate acelea. În acest caz, trebuie să îl freci bine separat cu săpun mai întâi, înainte să îl speli în mașină. Chiar și asemenea lucruri m-au învățat. Nu am cerut niciun sfat. În acele vremuri eram adolescentă, nu vorbeam mult, și încă învățam engleza mai mult citind ziare și altele. Și apoi unul dintre vecini, nici măcar un vecin apropiat, unul îndepărtat, poate la câteva străzi, dar eu locuiam mai aproape de zona rurală, așa că doar o compar pentru voi; dar nu erau blocuri mari sau clădiri mari în acel moment în afară de colegiu – și mi-a spus: „Știi ceva?” Nu mă cunoștea. A spus: „De unde vii?” Și i-am spus că vin din Âu Lạc (Vietnam) și toate acelea, ca studentă. A spus: „O, ieri ai trecut pe lângă casa mea, acolo.” Mi-a arătat, puțin mai departe, poate la 100 de metri. A spus: „Fiica mea te-a văzut ieri trecând pe jos, și mi-a spus că mamă, o, am văzut cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o vreodată.” Nu-mi venea să cred. Oricum, nu am crezut niciodată că sunt frumoasă. Am fost agresată și tachinată de fete mai mari și chiar de verișori mai mari. Eram mică, delicată. Și niște băieți m-au tachinat la fel și toate acelea la școală, te agresau. Și un băiat m-a și pălmuit fără niciun motiv. Nu a spus de ce, pur și simplu a venit și m-a pălmuit așa. În acel moment, nici măcar nu știam cum să mă apăr, chiar dacă învățasem deja niște kung fu. Dar eram o persoană foarte timidă, foarte introvertită. Asta a fost în Âu Lạc (Vietnam). Așa că nu m-am gândit niciodată că aș fi cumva frumoasă. Tot nu gândesc niciodată așa. Dar când am văzut unele dintre pozele mele pe care mi le-au trimis, apropo, cu programul meu de lucru, cum ar fi când îmi citau discursul sau ceva, îmi puneau fotografia. Am văzut unele dintre fotografii care arătau frumoase. M-am gândit: „O, cine este această femeie?” Este aparatul foto; este un aparat bun care o face să arate așa. Este atât de frumoasă uneori, uneori nu. Viața îți poate da câte o mică bucurie, plăcere în unele momente. Dar când eram mai tânără, nu aveam mulți prieteni. Nu aveam o prietenă personală cea mai bună sau ceva de genul. Părinții mei nu mă lăsau să merg nicăieri cu nimeni în afară de a merge la școală și a mă întoarce acasă. Dar câțiva prieteni, așa-ziși prieteni, din școala mea și din școala vecină m-au invitat de asemenea la ei acasă și toate acelea. Asta a fost o amintire frumoasă. Iar vecinii mei mereu îmi dădeau ceva de mâncare dacă se întâmpla să merg acolo sau să trec pe drumul spre școală. Mereu mă chemau înăuntru și îmi dădeau niște terci de orez sau orez prăjit, atât la școala primară cât și la liceu. Bănuiesc că păream mică și oamenii se simțeau mai protectori cu o fetiță. Și în Anglia vecinii îmi dădeau lucruri, mă invitau la masă. De exemplu, dacă făceau niște cartofi și cu altă mâncare, este unul dintre, poate, aperitive sau aşa ceva, atunci îmi spuneau: „Este fierbinte, așteaptă.” Și apoi, după o vreme, îmi spuneau: „Acum poți mânca.” Vedeți cât de drăguți sunt englezii. Au fost foarte buni cu mine. Bănuiesc că oamenii din lume știu asta, pentru că oriunde au mers britanicii i-au făcut mai apoi parte din Commonwealth, iar oamenii tot îi plac, îi iubesc și îi tratează pe englezi foarte bine, foarte primitor. Comparativ cu mulți alți colonizatori, oamenilor nu le place să se întoarcă nici măcar pentru o vizită. Asta am auzit. Nu știu sigur asta. Dar oricum pașaportul britanic este încă unul dintre cele mai bune din lume, unul dintre cele mai bine primite din lume. Asta simt. Cred că oamenii din lume știu asta. De asta mulți au venit în Anglia cu barca și ca imigranți ilegali. Iar britanicii, englezii, guvernul obișnuia să îi accepte pe toți înainte. Doar recent poate nu mai sunt atât de primitori, pentru că trebuie să lucreze cu alte țări vecine ca să nu încurajeze oamenii care trec prin ele sau prin țări vecine să devină imigranți, și să devină ca o povară pentru țara lor de la bun început. Și uneori, unii dintre acești imigranți ilegali fac necazuri și chiar rănesc localnicii sau chiar poliția, în unele feluri, în unele cazuri. Este mare păcat. Marea Britanie este una dintre cele mai bune țări, o țară pașnică, corectă, prietenoasă, iubitoare, bună, plină de compasiune și liberă. Mult mai liberă decât unele țări din Uniunea Europeană. Din cauza legii Uniunii Europene, devin mai restricționați și mai puțin prietenoși și mai puțin primitori decât înainte. Regret asta. Obișnuiam să pot să cutreier Europa oriunde voiam, pentru că nu exista încă o lege restrictivă a Uniunii Europene. Acesta este unul dintre neajunsuri. Dar ei vor lucra la asta, și lucrurile se vor îmbunătăți. Multe guverne cred că trebuie să facă una, să facă alta, ca să își îmbunătățească sistemul sau ca să își protejeze cetățenii. Dar uneori, dacă sistemul exagerează, atunci poate părea apăsător, poate părea prea controlat. Chiar simt asta uneori în privința conturilor mele bancare private și a lucrurilor de genul acesta. V-am spus deja, uneori pun bani la bancă până se adună îndeajuns, apoi putem cumpăra un centru mic sau un centru mare pentru voi, așa. Iar banca mi-a spus că nu am niciun istoric rău sau ceva. Am spus: „Da, atunci de ce să îmi restricționați intrările sau ieșirile prea mult?” Nu contează, oricum. Banii nu sunt lucrul cel mare. Dacă avem bani, cumpărăm. Dacă nu avem, nu cumpărăm. Asta este politica mea mereu, și mă țin de ea orice ar fi. Anglia este încă un loc foarte confortabil de locuit. De asta oamenii vor să vină să locuiască în Anglia, bănuiesc. Cred că Anglia și multe alte țări sunt de asemenea bune. Cred că depinde de asemenea de guvern și de afinitatea voastră cu acea țară. Orice s-ar întâmpla, pur și simplu se întâmplă. Trăiți bine oricum. Trăiți mai departe. Eu trăiesc mai departe, fie că trăiesc bine sau nu trăiesc bine. Cortul meu este la fel de bun ca un palat sau o casă în care poți doar locui. Oricum nu ai nevoie de multe. În ziua de azi avem acest sistem de livrare. Este foarte comod să locuiești oriunde. Ei doar aduc lucrurile oriunde locuiești. Și dacă nu ai o casă, poți împrumuta adresa casei unui vecin și mergi acolo și aștepți coletul tău. Un asemenea sistem este foarte comod pentru mine. Doar că uneori se întâmplă să nu vină la data promisă pentru că sunt în lipsă de personal sau aşa ceva. Sau ceva se întâmplă cu livratorul. Sau uneori, îți trimit lucrul greșit. Apoi trebuie să îl returnezi sau să nu îl returnezi; depinde de cât timp ai. Dar în ziua de azi, să locuiești oriunde, chiar și în junglă, este destul de confortabil. Nu v-aș sfătui să mergeți să locuiți în Amazon și să vă amestecați cu băștinașii, cu populațiile indigene de acolo. Doar lăsați-i în pace. Nu sunt obișnuiți cu oameni din afara propriei lor lumi. Uneori ei nu au ieșit niciodată. Trăiesc din natură cu ce le oferă DUMNEZEU. Și nu au mare lucru din punct de vedere al sistemului imunitar în corpurile lor. Așa că, dacă veniţi, aţi putea să le tulburaţi pacea sau să le transmiteți vreo boală care pentru ei este incurabilă pentru că nu au medicină modernă. Nu au spitale. Nu au doctori în afară de doctorul din sălbăticie. Nu au toate cele necesare, o cale comodă ca să se vindece. Pentru că noi trăim într-o societate amestecată încă din copilărie. Corpul nostru își construiește multe feluri de sisteme de apărare, dar ei nu. Trăiesc împreună în mediul lor pur, curat, simplu, ocrotit de DUMNEZEU. Ei nu fac niciodată rău. Nu au gânduri negative care să îi îmbolnăvească. Nu au nicio karmă rea pe care au creat-o care să îi facă să aibă consecințe rele de vreun fel. Așa că ar fi mai bine să nu veniţi să îi tulburaţi, și este mai bine ca oamenii din lume să nu se apropie de ei. Într-o țară, am uitat unde este… unde au oameni indigeni care trăiesc adânc în junglă, sau în Amazon, adânc în jungla propriei lor țări. Guvernul interzice oricui să se apropie la trei mile de ei, ceea ce este o măsură foarte bună, foarte bună de protecție a guvernului. Cred că fiecare țară care are oameni indigeni care nu ies niciodată și nu au văzut niciodată pe nimeni înainte, ar trebui să aibă aceeași lege ca să îi protejeze. Protejați-i oricum pe indigeni, prin orice mijloc posibil, pentru că sunt nevinovați, sunt vulnerabili, și protejează pădurile tropicale! Nu știu mare lucru despre cum să se apere. Își trăiesc viețile bazându-se pe binecuvântarea Raiului și pe Harul lui DUMNEZEU. Nu se duc să facă necazuri nimănui. Nu fură; nu provoacă nicio vătămare nimănui. Așa că, vă rog, doar lăsați-i în pace. Apropo, aceasta nu este o prelegere despre apărarea indigenilor. Doar că nu știu de ce, apropo, îmi amintesc asta. Am spus multe lucruri despre cum să protejăm oamenii indigeni din lume deja, dar mereu mă gândesc la ei, cât de lipsiți de apărare sunt, cât de vulnerabile sunt viețile lor. Și pur și simplu îmi pare foarte, foarte rău. Nu îmi pare rău dacă trăiesc acolo singuri sau de capul lor, îmi pare rău doar dacă așa-zișii oameni civilizați vin și îi tulbură și le dau boli, maladii și toate acelea, fără să stea pe gânduri, fără măcar să își dea seama. Așa că sper ca toate guvernele să se gândească mai mult cum să protejeze acest grup vulnerabil de oameni și să își educe propriii cetățeni civilizați să nu meargă acolo, tulburându-i, cu atât mai puțin să meargă acolo și să le distrugă pădurea, căminul, pacea. Rugați-vă lui D-ZEU să îi protejeze. Amin. Photo Caption: „DUMNEZEU dă totuși când livratorul sare peste”
